Calculul curentului de scurtcircuit reprezintă una dintre verificările fundamentale în proiectarea instalațiilor electrice de joasă tensiune.
Determinarea corectă a valorilor Ik este necesară pentru:
- alegerea aparatajului de protecție (Icu / Ics),
- verificarea solicitării termice a conductoarelor,
- verificarea solicitării electrodinamice a barelor,
- verificarea condiției de deconectare automată (ADS),
- analiza selectivității protecțiilor.
Tipuri de curenți de scurtcircuit
În JT analizăm următoarele mărimi:
Ik’’ – curent inițial simetric
Valoarea eficace a componentei alternative imediat după apariția defectului (t = 0+).
Este utilizat pentru dimensionarea capacității de rupere.
ip – curent de vârf
Valoarea maximă instantanee a curentului, care include și componenta continuă.
unde k depinde de raportul R/X al rețelei.
Ib – curent stabilizat
Valoarea eficace după dispariția componentei continue.
Ikmin – curent minim
Important pentru:
- verificarea declanșării protecțiilor,
- verificarea condiției ADS.
Ikmax – curent maxim
Important pentru:
- verificarea capacității de rupere Icu / Ics,
- verificarea barelor și echipamentelor.
Metodologia generală de calcul
În instalațiile JT radiale, curentul de scurtcircuit se determină prin metoda impedanțelor în serie:
unde:
Această relație este aplicabilă pentru scurtcircuit trifazat simetric.
Pentru defect monofazat în sistem TN, tensiunea utilizată este U0 = 230 V și se analizează impedanța buclei de defect.
Determinarea impedanței transformatorului
Pentru un transformator:
unde:
- uk = tensiunea de scurtcircuit (%)
- Sn = puterea nominală [VA]
- Un = tensiunea secundară [V]
Separarea componentelor R și X
Dacă se cunosc pierderile în scurtcircuit Pk:
Curent nominal:
Rezistența echivalentă:
Reactanța:
Impedanța rețelei amonte
Dacă se cunoaște puterea de scurtcircuit a rețelei la MT:
Impedanța trebuie referită pe partea de JT:
unde n este raportul de transformare.
Impedanța liniei
Pentru o linie de lungime L: